Mesaj către români – despre frumusețea unui vis salvat cu cerneală

Dragi prieteni ai stiloului românesc,

Totul a început cu o scânteie. Un Flaro 46 din celuloid, salvat dintr-o cutie uitată, mi-a spus o poveste. Nu prin cuvinte, ci prin atingere, prin greutatea lui în palmă, prin felul în care lumina aluneca pe corpul acela simplu și nobil. Atunci am înțeles că nu țin în mână doar un obiect, ci o fărâmă de istorie. O filă netipărită a memoriei noastre colective.

În acel moment, mi-am promis ceva: să nu las această istorie să se piardă.

Știam cu toții de Petrache Poenaru, românul care a inventat stiloul modern și care a obținut primul brevet internațional din istoria țării noastre. Dar câți dintre noi știam că România, la decenii bune după Poenaru, a început să își scrie propriul capitol în această industrie, creând zeci de modele autentice, valoroase, frumoase?

Câți dintre noi știam că în Sibiu, Cluj sau București s-au produs stilouri care pot rivaliza, ca estetică și funcționalitate, cu celebrele mărci internaționale?

Câți știam că într-o vreme, se produceau în România peste un milion de stilouri pe an, în fabrici în care munceau sute de oameni, cu pasiune, precizie și dedicare?

Și totuși, în anii ‘90, acest vis s-a năruit în tăcere. Producția s-a oprit. Modelele au dispărut. Fabricile s-au închis. Iar istoria acestor stilouri — odinioară parte din viața de zi cu zi a elevilor, studenților, profesorilor, funcționarilor, poeților — risca să dispară pentru totdeauna.

Atunci a început, cu adevărat, călătoria mea.

Am căutat. Am întrebat. Am cumpărat, am primit, am salvat. Am refuzat să las uitarea să acopere ceea ce ar fi trebuit să ne mândrească. Am redescoperit modele rare: Flaro Dacia – stiloul guvernamental, cu o eleganță greu de egalat. Flaro 61 C – un vis în 18 pattern-uri. Stilouri pentru pionieri, pentru studenți, pentru directori. Am găsit urme de viață și suflet în fiecare exemplar. Nu erau doar obiecte. Erau mărturii ale unei epoci, ale unui efort național de creație și funcționalitate.

Și din această pasiune a renăscut ideea: să nu adun doar o colecție, ci o memorie completă, documentată, organizată, într-un singur loc. Să creez ceea ce nicio altă țară nu are: un catalog complet al tuturor stilourilor produse vreodată în România. Din toate fabricile, din toate deceniile. Cu imagini, specificații, povești. O muncă titanică, de ani de zile. Dar o muncă pe care am făcut-o cu bucuria celui care simte că luptă pentru o comoară.

Așa a luat naștere volumul „Istoria și catalogul stilourilor românești”. Așa au urmat expoziții în toată țara, culminând cu cea de la Brukenthal. Oamenii au venit. Au privit. S-au emoționat. Și-au amintit de copilărie. De școală. De părinți. De scrisori. De vremea în care scrisul cu stiloul era un ritual al sinelui, nu doar o metodă de comunicare.

Dar nu m-am oprit aici.

A venit rândul prezentului să își facă datoria față de trecut. Așa s-a născut site-ul 3D al stilourilor românești, realizat împreună cu echipa excepțională de la Penhouse și AIQ 3D Studio Design. O platformă virtuală, unică în lume, în care puteți explora, în detaliu, modelele românești — ca într-un muzeu viu, interactiv, fără bariere, deschis tuturor. O fereastră către identitatea noastră creativă, industrială, artistică.

Aceasta nu este doar o colecție de stilouri. Este o declarație de identitate. Este o lecție de respect pentru meșteșug, pentru design, pentru istoria tăcută a lucrurilor care ne-au modelat. Este un apel la memorie. Și, mai ales, este o invitație: scrieți-vă povestea cu un stilou românesc în mână. Căutați-l. Cumpărați-l. Reparați-l. Iubiți-l.

Pentru că fiecare stilou românesc este o filă din cartea acestui popor. O filă pe care am ales să nu o rupem.

Cu respect, recunoștință și speranță,
Petre Crăciun – colecționar, autor, pasionat de stilouri românești

manavgat travesti travesti